Ulei de floarea soarelui

Când auzim de ulei vegetal, în primul rând ne gândim la cel de floarea soarelui. Pentru că așa ne-am obișnuit. Mai precis spus – ne-au obișnuit. Pentru că dacă vom întreba pe greci, ei si vor gândi la cel de măsline.

Și atunci ne întrebăm:”Dar ce e cu uleiul ăsta de floarea soarelui, de s-a făcut așa de popular și accesibil la noi? De ce nu cel de măsline sau de porumb? Sau cel de nuci ca altădată?”

Și prima ideie care mi-a venit – așa e mai convenabil cuiva. Dar cui? Dacă mie, e în ordine! Dar dacă nu mie, atunci ce am eu din asta?

Și iată ce aflu eu din diferite surse din internet.

E un ulei bogat în vitamina E. Cel mai bogat! Adică e un anticancerigen!

Poate de aceea oamenii erau mai sănătoși? Având diferite tradiții cu posturi, preparau mai mult cu grăsimi vegetale, și probabil cu ulei de floarea soarelui.

Uleiul ăsta așa de popular astăzi, nu e chiar așa de multă vreme popular.

Iată ce informații am găsit pe internet, și dacă știți date mai precise, vă rog să mă corectați.

În Imperiul Rus (în componența cărea era și Basarabia) stoarcerea industrială a uleiului din semințe de floarea soarelui s-a inventat în 1829 de către Daniil Bokarev. Patru ani mai târziu, în 1833, cu ajutorul lui Bokarev, în localitatea Alekseyevka, provincia Voronej (actuală regiunea Belgorod), un comerciant cu numele Papușin, deschide prima moară de ulei de floarea soarelui.

Uleiul nerafinat se dobândește prin două metode:

1. Presare
2. Extracție

La rândul său, presarea poate fi atât la rece, cât și la cald. Metoda industrială face desigur la cald, pe când cea la rece, este cea tradițională, care păstrează toate vitaminele, mai cu seamă tocoferolii (vit.E).

Beneficiile uleiului de floarea soarelui

Tocmai printr-un conținut sporit de această vitamină E (vitamina fertilității și antioxidant), și se deosebește uleiul de floarea soarelui. Mai e bogat în Omega 6, ceia ce presupune că se oxidează ușor, și trebuie păstrat la răcoare, întuneric, în sticlă de culoare închisă.

Pentru a echilibra raportul omega 6 cu omega 3 (care îi insuficientă în acest ulei) mai trebuie de consumat fie ulei de nuci, cânepă, sau in.

Deci până aici a fost ceea ce trebuie să știe fiecare despre uleiul de floarea soarelui. Ceea ce voi scrie în continuare, nici eu nu am știut până nu am căutat informații, și când am aflat cam au apărut dubii cu privire la uleiurile din magazine.

Producerea industrială a uleiului de floarea soarelui

De regulă, instalațiile de extracție a uleiului operează utilizând următoarea tehnologie de producție:

1. În primul compartiment, semințele sunt curățate de gunoaie, iar miezul este separat de coji.

2. În al doilea compartiment, miezul este trecut prin role, și este transportat în secțiunea de presare.

3.În secția de presă, această masă se trece prin vase cu prelucrare termică (prăjitoare), și se transportă la presă. Uleiul din presă este trimis la depozitare și limpezire, pentru ca particulele mai grele să se depună la fund, formând un strat de ”nămol”, iar masa rezultată (cu un conținut rezidual ridicat de ulei – până la 22%), denumită pulpă, este alimentată la instalația de extracție a uleiului. Dacă pulpa este presată la un conținut rezidual de ulei de 8-9%, acest produs se numește tort. Conform unor tehnologii, în magazia de extracție a uleiului, masa este transportată la un brazier folosind o bandă transportoare, unde este supus unui tratament termic – la aburire. Dar, de regulă, după apăsarea pulpei, pulpa intră imediat în extractor.

4. Extragerea uleiului din turta rămasă după presare se realizează într-un aparat special – extractorul – cu ajutorul solvenților organici (cel mai adesea benzină de extracție – NEPHRAS). Rezultatul este o soluție de ulei într-un solvent (așa-numita miscella) și un reziduu solid fără grăsime umezit cu un solvent (făină). Extracția uleiului (distilarea) într-un extractor se face din miscella, făină și solvent.

5. După extracție și secția de presare, produsul rezultat este trimis pentru purificare sau rafinare ulterioară. Ultimele metode includ:

• limpezirea
• centrifugare
• filtrare
• rafinare alcalină și sulfatică
• hidratare
• înălbire
• deodorizare
• congelare (uleiul se răcește la 10-12 ° C pentru a forma cristale de ceară, care sunt apoi filtrate)

Din tortul de floarea-soarelui se obține o masă valoroasă. Făina din floarea soarelui este un produs furajer cu conținut ridicat de proteine ​​și este inclusă în dieta pentru animale, păsări de curte și pești. Conținutul de proteine ​​brute din acesta (nu umed, adică brut) (în termeni de materie absolut uscată) este de 30-41% .

Părerea mea

Deci nu știu dacă am tradus corect termenii, dar ideea cred că e destul de clară. Acest produs, despre care noi credem că este o sursă de vitamina E, un factor anticancerigen, mi se pare că poate fi din contra un element cancerigen.

Și îmi provoacă aceste dubii chiar și ambalajul. Dacă produsul numit ulei de floarea soarelui, produs industrial, s-ar râncezi repede (pentru că este viu, are omega 6), ar fi ambalat în sticle de culoare închisă ca berea. Dar mi se pare că ei știu că nu are ce să se altereze deja. După atâtea tratamente termice și chimice, ne cred să rămas ceva viu.

Desigur, inițial poate că în condiții de laborator, toate aceste chimicate folosite în industria obținerii a cât mai mult ulei posibil, se și neutralizau reciproc, și se filtrau bine. Asta cât utilajul e nou, iar personalul e format din persoane bine instruite.

Dar reeșind din realitatea noastră, când bani pentru reutilare nicăieri nu se prea găsesc, comisiile de control pot fi mituite, muncitori calificați de obicei nu prea sunt, ce garanții mai pot avea eu, că ceea ce bag în mine nu mă va ucide până la urmă?

Mai ales când mai auzi și reportaje de acesta – Ulei rafinat otravă!

Hai să vedem împreună ce putem face, și scrieți mai jos în comentarii idei sau păreri.